sâmbătă, 25 mai 2013
Pas de deux
De ceva vreme... atasez acest topic unui mesaj de " nu sunt in zona'. Sa spunem ca fiecare are propria lui zona de confort :). Adevarul este urmatorul : Pas de deux.
joi, 23 mai 2013
Luciditate partiala.
Rareori ma gandesc la prieteni..., la oamenii ce trec prin viata noastra, dedicata fiecarei zile.. la toate persoanele care ne contureaza actiunile si comportamentul, gandurile si zambetul, privirea si tonalitatea. " Iubesc oamenii asa cum ii gandesc " iar noi.... ii gandim cat mai putim.
miercuri, 17 aprilie 2013
duminică, 27 mai 2012
De specie : Ornament
De specie : Ornament.
Natura isi revine.. si parca infloreste mai frumos in acest an, ca niciodata. Si vantul pare mai cald iar stropii de ploaie mai limpezi. Dar .. de cate ori ne-am gandit pentru un singur moment ca natura sa ramana intr-un singur stadiu, vesnic inverzita cu cer limpede si soare domol. O continuare nesfasita a unui singur ciclu de viata, fara sa fie nevoie de moartea ei temporara, fara sa fie nevoie de transformarea ei in culori inchise, in contrasturi putrede. Ori .. sa fie vesnic toamna, drumul de frunze sa dispara, copacii sa ramana seci iar viata noastra sa fie traita printre scheleti. M-as increde atat de mult in arta nemuritoare a unui singur anotimp, fara sa existe alte 2-3 care sa ne ajute la aprecierea, mai mult sau mai putina a naturii, fara sa fie nevoie de un contrast si alte balante. Cateodata... imi doresc ca si viata sa fie incununata de o continuare spre nesfarsit, un ciclu uman, de moarte si inviere, o singura fiinta. N-am dorit nicicand sa imi imaginez lumea fara existenta mea. Mai intotdeauna am considerat ca merit sa traiesc, doar pentru ca ... m-am nascut, si pentru ca m-am nascut trebuie sa traiesc in functie de cum si cat pot. Dovedesc a crede ca fiinta mea, nu este atat de importanta pentru organismele vegetale si refuz pana la Dumnezeu sa cred ca voi ajunge intr-o buna zi.. proaspat ingrasamant. Ca energia rasei mele umane sa fie imprumutata pamantului. Ca acceptand sau nu, ne nastem sa murim iar tot ceea ce contine acest ciclu reprezinta optiuni de decor. Este ca si cum ti-ai schimba mobilierul din casa, iti ramane imaginea camerei decorate in stil vechi, dar cu timpul acceptand o noua imagine a camerei tale, fostul mobilier ...ramane doar pal. Ramane doar bucati de scandura lucrate candva din suflet si dragoste. Natura ne ofera exemplul perfect a ceea ce reprezinta in fiecare an, un cadru repetat.. si doar ea-si permite luxul de-a ramane nemuritoare chiar daca iarna o petrece in nefiinta. Deseori am indraznit sa apelez la raceala timpului, pentru a transforma fiintele, umane sau mai putin, intr-un simplu peisaj. Le-am oferit optiunea de-a reprezenta mai mult decat atat, pana cand.. n-au mai insemnat nimic, iar toamna existei lor s-a asezat peste ganduri si amintiri descompuse. Optiuni de decor... oamenii in viata noastra.... si noi in viata lor... "Nu avem nevoie de nimic, din ce avem nevoie"
Natura isi revine.. si parca infloreste mai frumos in acest an, ca niciodata. Si vantul pare mai cald iar stropii de ploaie mai limpezi. Dar .. de cate ori ne-am gandit pentru un singur moment ca natura sa ramana intr-un singur stadiu, vesnic inverzita cu cer limpede si soare domol. O continuare nesfasita a unui singur ciclu de viata, fara sa fie nevoie de moartea ei temporara, fara sa fie nevoie de transformarea ei in culori inchise, in contrasturi putrede. Ori .. sa fie vesnic toamna, drumul de frunze sa dispara, copacii sa ramana seci iar viata noastra sa fie traita printre scheleti. M-as increde atat de mult in arta nemuritoare a unui singur anotimp, fara sa existe alte 2-3 care sa ne ajute la aprecierea, mai mult sau mai putina a naturii, fara sa fie nevoie de un contrast si alte balante. Cateodata... imi doresc ca si viata sa fie incununata de o continuare spre nesfarsit, un ciclu uman, de moarte si inviere, o singura fiinta. N-am dorit nicicand sa imi imaginez lumea fara existenta mea. Mai intotdeauna am considerat ca merit sa traiesc, doar pentru ca ... m-am nascut, si pentru ca m-am nascut trebuie sa traiesc in functie de cum si cat pot. Dovedesc a crede ca fiinta mea, nu este atat de importanta pentru organismele vegetale si refuz pana la Dumnezeu sa cred ca voi ajunge intr-o buna zi.. proaspat ingrasamant. Ca energia rasei mele umane sa fie imprumutata pamantului. Ca acceptand sau nu, ne nastem sa murim iar tot ceea ce contine acest ciclu reprezinta optiuni de decor. Este ca si cum ti-ai schimba mobilierul din casa, iti ramane imaginea camerei decorate in stil vechi, dar cu timpul acceptand o noua imagine a camerei tale, fostul mobilier ...ramane doar pal. Ramane doar bucati de scandura lucrate candva din suflet si dragoste. Natura ne ofera exemplul perfect a ceea ce reprezinta in fiecare an, un cadru repetat.. si doar ea-si permite luxul de-a ramane nemuritoare chiar daca iarna o petrece in nefiinta. Deseori am indraznit sa apelez la raceala timpului, pentru a transforma fiintele, umane sau mai putin, intr-un simplu peisaj. Le-am oferit optiunea de-a reprezenta mai mult decat atat, pana cand.. n-au mai insemnat nimic, iar toamna existei lor s-a asezat peste ganduri si amintiri descompuse. Optiuni de decor... oamenii in viata noastra.... si noi in viata lor... "Nu avem nevoie de nimic, din ce avem nevoie"
O zi de... Duminica ( fara asteptari )
O zi frumoasa de Duminica.. Cred si mai degraba e singura zi in care reusesc sa ma odihnesc, fizic. Mental nu s-ar pune niciodata problema. Dar "Niciodata sa nu spui nicioadata", nu ? Nimic fantastic de facut, sau iesit din comun. Mi-am gasit cafeaua facuta in aceeasi cana de Duminica. Initial am cumparat-o sa pot bea cafea in fiecare zi si nu doar intr-o zi anume. Insa programul din fiecare dimineata ma scuteste de a o folosi constant. Asa ca ma rezum doar la ziua de sfarsit de saptamana. A irosinta imi pare si lucrul de a-l cumpara spre folos si totusi a nu-l folosi. Astept cu nerabdare inca de la inceput de saptamana sa folosesc cana. O banalitate si-o dorinta exagerata . Dar chiar sa n-am nimic de facut in aceasta superba zi? Doua minute de zbucium cerebral si'am gasit. Astept sa merg pana la parintii mei, momentan nefiind acasa si nestiind faptul ca d'abea astept sa-i vad ( in exprimare neconditionata - mi-e dor de ei). Insa tot neglijez un aspect, este ora 14:00 iar ei ajung spre seara, aproape de 18:00, asa ca mai am inca 4 ore de asteptare. O matematica exceptionala.. fara sa fie nevoie de replici si teoreme. Presimt ca ma voi plictisi ingrozitor in tot acest timp, asa ca rasfoiesc paginile amicilor mei in cautarea acelui ceva interesant care sa-mi ia gandul ca-s intr-o continua asteptare. Ma astept sa-mi foloseasca si ideile voastre spre vreo scriere. Si chiar au facut-o. Surprinzator faptul cum un intreg numar de oameni iti pot oferi o singura idee, pe cand sunt persoane ce detin miliarde. Si in final mai astept ca soarele sa treaca de geamul meu, sa-si reduca din lumina si sa pot vedea mai bine desktop-ul. Cu cateva clipe in urma, am luat pachetul de tigari cautand inc-o afumatoare, da'm observat ca-i gol, e musai sa merg sa-mi cumpar altul, altfel simt ca nu gandesc. Dar mai astept putin, in speranta ca nu-mi voi pierde ideea.Recunosc.. chiar si eu astept, ca asteparile mele sa aibe alte asteptari. Banuiesc ca si voi in momentul cand cititi o anume postare aveti asteptari, sa va captiveze, initieze sau sa va ofere anumite raspunsuri. In final.. tot c-o asteptare se defineste. Asteptari..... si nu care cumva viata se rezuma in mare parte, doar la ele? Tu ce astepti.. sau la ce te astepti? Asteptam sa treaca ziua, eu unul astept sa-mi cumpar tigari... , ca timpul sa se mai scurteze c-o ora..., ocazia de-a ne revendica la toate varstele... , ziua cand incepem un nou an scolar, ziua cand luam vacanta, asteptam sa mancam, sa se termine programul de munca/serviciu', asteptam sa vina iarna, primavara si orice anotimp, asteptam barbatul perfect, femeia .. perfecta.., asteptam un film bun sau orice stire, asteptam sa se termine programul de la masina de spalat sa intindem rufele, chiar daca se spala de multe ori in alte case, asteptam sa crestem, asteptam o noua sansa, asteptam un metrou, un tramvai ... sau trenul vietii, asteptam un semn .. poate chiar doua, asteptam o intalnire, un loc de munca, asteptam un nou hit, inceputul unui razboi, asteptam la semafor, la trecerea de pietoni, asteptam doctorul acasa, asteptam sa iasa soarele dupa o scurta ploaie de vara..., (ne) asteptam sa fim mai buni, mai politicosi, la conditii exagerate din partea celor din jurul nostru, asteptam o eclipsa de luna sau un sfarsit de lume, asteptam facturile si platile lor,asteptam la coada, asteptam sa se incarce o pagina, programul de yahoo, asteptam un moment potrivit pentru a face o fotografie, il asteptam pe Dumnezeu, asteptam o minune, asteptam sa atingem pragul deplinei cunoasteri, asteptam ca animalul de companie sa-si faca nevoile, asteptam sa ne casatorim si nunta de argint, asteptam sa plecam, asteptam vizite din partea celor dragi, la azile si'n spitale, asteptam inceputul de week-end sa ne distram, asteptam ca cei dragi sa ne inteleaga... si lista poate continua... spre infimul festin mental, cel pe care si voi il cunoasteti. Iar llumea spune ca n'avem rabdare.... O viata redusa doar la pasuiri fie ele imediate... sau de lunga durata. ...Va doresc o zi fara astepari.. prea mari.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)