D'ale vietii noastre glume

Marioara, coana mare
Intr-o zi, de-i raspicata
I-a venit si ei sorocu'
Si-a murit neimpacata


Iar acum, in fata ei
Nea' Ilie, spuse bland
-Ti-ai trait viata, duduie
In tot timp, p'acest pamant


-Dar, te rog sa mai ai mila
Am fost toata ocupata
De pamant, cu animale"
Sughitand..Maria toata....


-Te implor da-mi inc-o sansa
Si promit s-o pretuiesc
Sa mai gust si eu putin
Din viata si  s-o traiesc"


Tatal Nostru, era martor
Mangaindu-si barba sura;
-Poti sa te intorci, Marie...
Mai ai de trait.... o luna"


Auzind ea toate acestea
Intr-un suflet alergat
In conacul de pe unde
O cutie a descuiat


Apai ce sa vezi , Ilie...
Toata plina cu bistari
Si d'ai mici... si d'aia verzi
Si d'ai roz... si d'aia mari


Amu', repede  si 'ntinsa
La Floreasca, internata
Sa-si faca modificari...
Si sa iasa mai... tunata


Operatii, celulita
Micsorari de buze...gene
De plangeau doctorii toti
Cand ii lovea cu lovele...


Marioara vaduvioara
Arata destul de rau
Cum ii femeia de la tara
Nu se uita'n straiu' sau...


Ins' acum, pazea mai nene
Toata blonda, carlionti
Un saizeci... cu nouzeci
De umilea ingerii to(n)ti...


Numa, cum d'a pus al ei picior
Pe  zebra dintre spitale
A murit iar , Marioara
A calcat-o o salvare


Si intoarsa iar la Tatal
EL citind din acatist
-Spune-mi, nume si prenume..
Si.. ce pacate te-au impins


-Sunt eu Doamne, Marioara
Si iar am venit la tine...
Mi-ai promis o luna intreaga..
Ori ai ras cumva de mine?


Dup' o clipa de tacere
Dumnezeu a cugetat,
Raspunzandu-i cu mirare
Cum ca n-a fost vinovat


-Nu stiu mai Marie draga
Ce a fost, sau ce-ai avut,
La iesirea din spital.......
Nu te-am mai .... recunoscut...