Intr-un catun indepartat, mai 'napoiat decat de azi Intr-o casuta din lemn vechi, sprijinita pe doi brazi Sedeau frumoase, animale, falnice si toate grase Manjii,pasari,caini.. si vreo trei "grohati" de rasa Trecand si zilele, insorite, in ograda frumoasa Porcii se vedeau rotunzi, erau din cea mai scumpa rasa Privind de jos catre un cal, c'un ochi putin mai benoclat Ii spune pe un ton amar: -Batrane, cum de esti asa inalt?!" "-Eu sunt mandru, armasar, cel care v'aduce voua Hrana sa va 'ndestulati, de e soare ori de ploua" Cum raspunsul nu i-a fost, porcului, deloc pe plac S-a oferit sa il jigneasca, si asta facandu-l magar "-C-ai urechile cam mari", si e mult prea plin de sine Sa renunte la idee, cum c'asa ar fi mai bine Tot pe langa cotineata, cea regeasca, cea de rasa Si-a gasit drum sa isi faca, un paun, "nepot" de casa Porcul iarasi sclifosit, il intreaba ce-i cu el C-are pene colorate, ca-i impanat, ca-i poponel "-Ce iti umfli coada aia, tot sunand a evantai Vrei s'arati la dobitoace, ce pene uscate ai?" Saracutul nepotel, s-a strans tot in pufaris Si in cotineata, rareori, uitandu-se pe furis Nu mai indraznea, sa mai treaca prin locas Unde porcu' odinioara, vrandu-se s-a dat si nas Si trecut-au zile multe, pana cand intr-un moment A trecut si un canin, iar pe nume Samsonel Vesnic, paznicul de garda,ce miroase'n departare De ceva se pregateste, ori vr'un jaf la drumul mare Porcul ca de obicei, sta intins, culcat la umbra Strigand catre Samsonel,"-Latura, n-o sa-mi ajunga" -Imi cer scuze, dar nu vreau, n-am fata de servitor Eu sunt cel ce te pazeste, s'al omului slujitor Ori cumva consideri, ca ti s-ar cuvine toate Ca tu esti motivul care, viata aici-i ca pe roate?" Grohaitu-i incetase, auzind o vorba aspra Cum de si-ar permite un caine, sa-i vorbeasca 'n asta casa Si privindu-l cu dispret, ca o javra trecatoare S-a ridicat impunator, in rasuflarea-i izbitoare "-Esti un nespalat, latos, plin de purici si capuse Cum de iti permiti tupeul, sa imi sari mie la gusa Ori esti prost si nu gandesti, prin parerea tuturor Poti sa intrebi pe orisicine, 's regele animalelor" Cainele mai deocheat, il privea ca p'un misel Si zambind in colt de gura, spuse sincer catre el; "-Daca ai avea habar, cati ca tine am vazut Se intitulua si regi, toti o apa s'un pamant Insa tine cont de mine, si de vorba ce ti-o spun Ai sa-ti recunosti sorocul, mai aproape de Craciun Nu e vorba de prostie, ori ca ar fi deranjanta Replica de dinainte, cum c-as fi din caine... javra, Iar de sfarsitul ti-e aproape, tine contul zilelor... C'ai sa ajungi curand, imparate, de mancare.... javrelor".
6 dimineata. Suna alarma, semn ca-i timpul cand trebuie sa-mi misc carcasa din pat, sa mai raman 5 minute pe marginea lui, o ultima rasuflare a somnului in care m-am cufundat o noaptea intreaga... timp de 5 ore.De ceva timp noptile imi par tot mai scurte, iar asta pentru ca si sunt.. si nu din punct de vedere caldendaristic.. mi-e tot una, ci .. din "vina" unui suflet de femeie.. atat de minunat.Imi tin capul in palme, sprijinit d'un papitoi care-mi zambeste mereu ... in fiecare dimineata..Parca citesc pe figura lui " Ce-mi place cand trebuie sa te duci la lucru, si ajungi seara tarziu acasa, sleit de tot ce inseamna putere si chef de viata, parca, in ritmul asta iti meriti banii".C'un prim gest imi sfortez o ridicare din mormantul de noapte, primul pas.. apoi inca unul... un altul.Ajung la baie printre pasii mici si loviturile de lambriu, imposibil parca, sa-mi regasesc echilibrul..., privesc in oglinda..Vad un chip imbatranit, cu ceva riduri ici-colo, cu o piele neingrijita si ceva barba.. "Sa curga apa," Urmeaza spalatul pe fata, pe dinti, pe cap ... poate in felul acesta mi se vor mai deschide supapele ce au sa-mi puna in functiune la nivel maxim, toate esentele de care am nevoie pentru lucru. Un gand cald imi tulbura gandurile putine. E un gand frumos, ce ma face sa uit de mahmureala somnului.., cel care imi reda energia de care am atata nevoie, si sa-mi revin instant, precum o face nesu'. E o Ea.., atat de frumoasa, un chip atat de superb, un par lung brunet .... :) ochii mari si atat de expresivi,o voce ce te adoarme de drag, o minunatie de femeie.. dar ea nu stie asta, iar cateodata crede ca vorbele-mi sunt doar apa de ploaie.Imi am si eu doza de vina ...nu i-am explicat ca ele contin cel mai bun ingrasamant uman.. increderea si o particica de suflet..Plec spre munca, iar drumul este destul de lung, aproximativ o ora.., am ceva timp sa-mi insir gandurile de c-o noapte in urma, la ce am discutat.... poate am sarit vreo fraza, iar de am facut-o sa mi-o aduc aminte, s-o gandesc, s-o transez, sa-i citesc substratul.Cateodata ma simt inutil..., cu toate ca-mi doresc sa fiu langa ea, nu pot, iar gandul asta devine precum rasnita de cafea. Nu am mereu norocul de a termina lucrul la timpuri fixe.., asa ca orele se mai lungesc cateodata. Ajuns tarziu acasa, mi-am propus sa fac un dus, absolut necesar dupa o zi intreaga de mizerie, inclusiv cea umana.., imi apind repede laptop-ul sperand sa dau de ea. Era mult prea tarziu... se pusese in pat, mult prea tarziu... si totusi devreme..:). 6 dimineata, suna alarma semn ca-i timpul unei noi runde de tehnica si calcul. Sprijinit de acelasi papitoi, imi tin capul in palme.., ajuns la baie un gand cald imi tulbura ziua.. , un gand atat de frumos... , sper sa o pot prinde diseara, de nu definitiv...macar cat sa-mi vorbeasca, mi-e atat de dor de ea...
Fantastic.Superb.Absolut iesit din comun cum ti se poate programa viata pe un interval lung de timp de catre apropiati,familie, ori mai stiu eu ce cunostinta.Am inceput sa ma trezesc tot mai des cu timpul dedicat lor, neavand sansa de a-mi mai spune propria parere, cum c-as avea timp, cum c-as avea chef, ca nu sunt obosit, ca nu mai am alt program?!. Insemnat pe calendar cu ziua respectiva si cam ce ar trebui sa fac asa ca incep sa-mi traiesc viata mult mai usor dupa programarile prietenilor mei. Ei stiu mult mai bine ce-mi trebuie, de ce as avea nevoie, ce ar trebui sa fac... ori ce n-ar trebui, s.a.m.d..... Incep sa ma simt ca o marioneta in propria-mi viata... una care mai are din cand in cand dreptul sa clipeasca si sa respire, dar nu fara comentarii, .. si nu sa-si spuna parerea ... destul de deranjanta, altfel.. se supara precum vacarul pe sat.... Nu-i deajuns ca traim intr-un sistem care ne subjuga si nu ne ofera nicio sansa de scapare fiind nevoiti mereu sa ne integram cu aceeasi scarba in el, acum .. mai nou te acapareaza si cunostintele. Au putere absoluta deasupra ta , asa ca tu ... poti face linistit pasii largi in viata, esti mereu condus de cei mai buni, ca si cum viata lor este mereu perfecta.. iar tu ... oaia ratacita ai nevoie de indrumare... Si atunci stau si ma intreb... cand incearca sa-ti intre in casa... chiar si cea a inimii, sa nu-i primesti c-un sut in dos?! Spunandu-le ca n-ai nevoie de teoria lor de viata atat de minunata.. iti permiti s-o ai si tu p'a ta...din pacate.
Un reportaj incredibil mi-a atras atentia pe micul monitor ce ne prezinta realitatea tulburatoare a zilelelor in care traim.Iar asa o anume echipa ce prezenta cazul unei famili dintr-un sat mult mai indepartat de civilizatia din Bucuresti ori vr'un alt oras mantuit cu suflet.In prima instanta mi-a smuls un zambet, considerat ca si haios cazul.. a urmat ca sa fie.. unul amar. Zilele duse in spate cu greutati si neliniste, certuri si ura... toate astea mai peste tot si nu doar pe plaiul nostru mioritic. Dar acelea prea putin sunt interesante... O familie din nu stiu ce sat avea o foarte mare problema ... Ea detinea 6 membri... 3 femei, 2 barbati si ..un copil.., iar singura lor iesire nu era pe poarta ci peste un gard.. Un gard ce dadea in curtea unei scoli de clase primare . Iar asta din toata rautatea vecinilor d'a nu imparti un drum.. un petic de pamant lat de 1m pentru o carare spre folosinta.. Incredibil de crezut cum ni se inchid portile spre o viata mai buna chiar si de catre vecinii ce ar trebui sa ne bata umarul si nu sa ne ingradeasca accesul la drumul ce are sa fie unica vizita a vietii in casa noastra. Toate planurile erau corecte.., petitiile depuse la primarie erau in caz de rezolvare , apoi.. mai urma decizia judecatii (de apoi) din partea tribunalului.. unde... tot adevarul avea sa fie de partea familiei ingradite.Zilele insemna 100 de m garduri spre magazine, spre groapa de gunoi ori spre scoala unde al' micu putea invata despre omenie, litere,sisteme,progresie aritmetica... adjective,omonime... sinonime... unde cuvantul om se poate asocia mai degraba cu o bucata de celuloza decat c'un sistem complex de sentimente si trairi.Nu exista alt drum.. ci doar o bucata de gard pazita de doua scari, una p'o parte iar alta pe cealalta parte , fie ca-i de soare ori cu ploaie .. singurul petic de speranta spre chipul altor oameni.Pe cealalta parte vecinii sustin ca ei sunt cei care au dreptate si nicidecum familia rea, ce au atentat la intregirea lor fizica cu vreo cateva bucati de ranga pe spinare.. familia izolata este cea demna de pedepsit si nu ei... Nu considera c-au facut nimic gresit decat c-au cimentuit poarta sufletului , poarta ce pe actele de la primarie .. era proprietate privata detinuta din '52 , anul mutatiei definitive... asa ca.. de ce sa-si faca pomana.. cu niste semenei d'ai lor.. cand pot bine-mersi sa-si construiasca gardul linistii intre oameni..Dimineata,ziua,seara,noaptea ... scara este calcata in picioare necontenit.. iar vecinii arunca pisica moarta fiecare in curtea altuia ca nu care cumva sa putregaiasca in propria ograda.. Un popor... ce se pedepseste singur... uitand ca doar Dumnezeu este singurul ce detine arhiva cheltuielilor noastre sufletesti...
TU, mereu, cand razi in pace Tot plictisit, zi dupa zi ... Mai trimiti cat-o femeie... Vrand, a ma mai pedepsi
Atunci si ce rost mai are? S-o creezi, sa ii dai viata Cand nu-i pot gusta nectarul Nici seara , nici dimineatå?
Atunci si ce rost mai are? S-o privesc si sa-i vorbesc Cand ne 'mparti in monitoare,ce Din atingeri ne opresc... Care este rostul pentru, Care ma tot amagesti? Vrei sa-mi demonstrezi, ca totul, Inseamna ca sa iubesti?
Pentru ce-mi dai frumuseti Cu surasuri sclipitoare, Te-am rugat ca sa Ai mila Ti-am cerut si indurare.....
TU nu, zici ca merit Sa nu am parte de ea Sa-mi fie 'n scris aproape Si 'n minte.... d'oi putea
Pentru ce imi dai sperante La ivirea zorilor, Ai cumva ideea , ca Eu mi's singur..visator?
Pentru ce ma amagesti Cand stii c'am atat nevoie, S-o sarut si s-o ating Numa'n, gesturi benevole
Imi pui piedici, nu ma lasi Sa imi vad de drumul meu Si mi-ai dat iar, o enigma Asta-mi esti TU, Dumnezeu?
Daca maine, plictisita, Nu-mi va mai cadea in brate ? O sa tragi tu sfori... , bretele La papusi...de niste ate?
Sunt curios ce faci cu noi Si orice planuri ai avea, Sa imi trimiti un text si mie P'o sfoara.. ori pe o bretea
Am sa slujesc in continuare Ceea ce e, ideea ta "Si un surplus de zile, Tata...." Sa le impart, numai cu.... ea.
Sunt in timpul orelor de 'relaxare' si daca tot nu fac nimic util, mi-am zic ca asta e momentul in care sa scriu. N-am idee care este rolul acestui moment de amorteala atata timp cat toata ziua n-am facut niciun efort.
Doua trei ture de piscina, un drum de numai cativa metri parcurs anevoios pana la sezlong, cateva zezi de minute de rotisare, apoi din nou piscina.
Dar cand sa obosesti? Cand ridici cescuta de cafea? Cand arunci cu toata forta mingea de volei ?(haotic, pentru ca directia mea este practic inexistenta) Cand parcurgi 30-40 de metri in piscina? (norocul meu ca-i apa sarata, altfel nu m-as desprinde nici 10m) Cand faci scufundari infoluntare? (de cele mai multe ori provocate de efectele rasului ce duce la deconcentrare si mai apoi la pierderea echilibrului in apa).
Desi nu le gasesc utilitatea, respect orele acestea de odihna alaturi de prietenii mei. De noii mei prieteni, mai exact. N-am apucat inca sa povestesc, dar mi-am facut deja prieteni aici. Sunt toti alesi, niste minuni vesele si galagioase.
Cel mai tanar nu cred sa fi implinit inca un an. Nu stiu daca este fetita sau baietel. Are parul carliontat si lung, paseste doar sustinut de un adult dar cu pasi sprinteni, insa cum este prea micut si nu vorbeste, mi-e imposibil sa-i aflu secretele. Ieri a venit si m-a curtat. Mi-a dat ocol pana l-am observat, m-am ridicat sa-i pot oferi atentia mea, a inceput sa-mi zambeasca, iar apoi statea nemiscat si ma privea.Am depasit momentul ajutati de adultul ce-l insotea, roman si el: 'tati, indrazneste, spune-i domnisoarei ce ai de spus sau mergem mai departe'. A inceput sa chicoteasca micutul, a sarit de pe un picior pe altul, mi-a mai zambit de cateva ori, dupa care si-a vazut de drum. M-a mai vizitat de cateva ori, doar cat sa-mi faca pe ascuns cu ochiul.
Cel mai simpatic nou prieten este insa un polonez. O oita de baietel de vreo trei anisori, cu o strungareata golaneasca si un zambet irezistibil. S-a intamplat sa fim vecini de baldachin, deci am avut destul timp sa ne cunoastem si sa ne vorbim prin semne. Pe seara am fost surprinsa sa constat ca suntem si vecini de camera, insa bucuria vecinatatii noastre n-a tinut mult. Dimineata, in jurul orei 7, oftam de mama focului...prietenul meu este un galagios matinal, un prichindel cu ras rasunator si chef de joaca la orele la care somnul meu e cel mai dulce. M-am trezit usor morocanoasa, am mai incercat in doua reprize sa adorm, insa fara rezultat, pentru ca prietenul meu s-a incapatanat sa-mi demonstreze ca este un drac'sor de copil. S-a facut ora micului dejun. La usa m-a intampinat micutul meu vecin, care cum m-a vazut, mi-a si zambit strengareste. M-am pierdut toata si i-am iertat anticipat toate diminetile in care ma va trezi inainte de vreme.
In general imi petrec vremea mai mult in piscina decat pe margine, insa astazi am fost o alintata si am zacut toata dimineata intinsa la soare. Eu, cu gandurile mele si razele soarelui. Am deschis si-am inchis bratele de cateva ori, dar tot mi-a lipsit acel...ceva.
Incepusera sa apara primele raze de soare deasupra satului. Incet dar sigur , lumea revenea la viata, dupa o noapte scurta si linistita unde doar greierii au fost paznicii neintrerupti.In departare se auzeau zgomote fortate ale carutelor.Erau printre primii tarani ce isi duceau averea la morar.Noptile erau scurte, fiindca in curte era mult de lucru, iar la amiaza soarele era mult prea arzator sa te poti ocupa de toata tarina.Asa ca munca la tara incepea inainte sa-si arate soarele culoarea.Curtea era mare, insuma 4000 de mp, iar pentru doi oameni insemna munca neincetat.Greierii mai zvacneau in serenadele lor atat de linistitoare pentru ultima oara, caci tot recitalul lor era acoperit complet de hurducatul rotilor ce se apropiau de moara.Prin dreapta gardului, treceau cirezile cu bovine, atat de multe si atat de grase incat mai ca le confundai cu niste elefanti de pasune.Norul de praf se asternea repede in urma lor,iar cainii incepeau iute sa latre dusmanul de moarte al gardurilor construite din pietre de rau ori pamant galben. O constructie maiestoasa, cu 5 camere si doua bucatarii se afla in mijlocul curtii, una care nu avea cum sa-ti scape neobservata nici la intrarea in sat, iar aceea era la 6 kilometri de conac. Curtea ce imprejmuia locasul avea o livada,ardei,rosii,castraveti,ciusca,vita de vie,pepeni,coacaze...iar cele din urma bobite le gaseai in jurul sistemului de irigatie al curtii, era un loc neatins de vreo alta mana de copil, caci doar noi mai tulburam linistea gazelor ce se hraneau cu aceste fructe delicioase.Din grajdurile de langa casa nechezau armasarii, era momentul sa fie scosi din poiata si sa fie lasati sa zburde liberi pe camp. Erau doi.. , mari si grasi ca si cum toata capita de fan/paie si lucerna nu ar fi fost pentru ei ..Scuturau nerbdatori din cap iar coama lor se aseza cand pe o parte cand pe cealalta.Soarele dadea de stire ca e ora sapte iar bunicii mei lucrau de zor in gradina. Era tot ce aveau si ce le ramasesera dupa 10 ani de puscarie ai bunicului meu pentru neplata bir-ului lunar pe pamantul detinut. Asta si alte 40 de hectare , unde se cultivau granele pentru animale doar ca acolo este cu totul alta poveste.Hidroforul ne anunta ca este deja tarziu si ca iar am dormit prea mult.. dar ce ne pasa noua? Eram copii...cei mai norocosi copii din tot satul.Saream in picioare repede, ne aruncam pe corp ceva straie, papucii nu ii mai luam in picioare, si alergam zambitori in gradina. Mirosul de pamant negru si umed ne inunda sufletul, apa ajunsese la randul de ardei grasi ce incovoiau tulpinile. Vadurile aveau legatura, asa ca era deajuns sa lasi furtunele sa curga neintrebate, caci apa isi avea propriul drum pana la tulpina si a cele mai neinvitate buruieni ce-si scotea samanta timida printre pepenii verzi si vargati ce aproape pocneau de copti.Piciorusele noastre mici se adanceau pana la genuchi in namolul din curte, caci noua ne revenea "oferta" de nerefuzat sa udam via si sa-i gustam roadele.Toate soiurile de struguri le gaseam pe vita ce se intindea din butuc pe pamantul supraincarcat cu apa.Din cand in cand deasupra lui se mai strangea cate un musuroi, fapt ce ne indica c-a intrat apa in tunelurile cartitei, iar atunci ... furtunul nu mai iriga curtea ci o cautau sa o inece. Soarele inceta sa mai fie atat de arzator dupa ora patru, iar atunci era momentul cand trebuiau adusi armasarii acasa de pe campul unde si-au facut de copita o zi intreaga, netulburati. Lucerna ii astepta in cel mai frumos grajd ce avea sa fie singurul lor camin pe viata. Seara se apropia iar momentul cand trebuia sa ne lepadam de praf-ul si mocirla din gradina ce ne crapa pielea copilareasca era oportun...Masa era plina cu d'ale gurii ,ciorba de zarzavat , salata de rosii cu branza, desertul ce insemna unt cu gem si suc de soc rece,toate pregatite de mainile bunicii mele.Soarele ara aproape de atipit, cand un ultim zgomot de cirezi intoarse de la pasunat mai amuteau cainii pentru ultima oara.Era si al nostru unul din cei mai zgomotosi, iar asta era singura lui modalitate prin care isi dovedea devotamentul fata de stapani.Praful se asterne inapoi pe ulita urmand sa fie iar ridicat, maine, .. in zorii zilei cand viata va incepe c'un nou program neincetat de munca in gradina.Atat de frumoasa, atat de bogata si frumos mirositoare, raiul tuturor gazelor si animalelor ce-si mai astamparau foametea cu zarzavaturile grase.Intuneric..iar concertul instrumental al paznicilor de noapte a inceput.. Noapte buna.
Cica eo', sa ma descui, si sa fac ceva matreata Mi-am facut cont p'un chat, si asta dis de dimineata, Nu e vorba de un altul, ci de cel care v-am spus Unde vad pupat in cur, si de oameni.. multa greata..
Nu scriam de felul meu, fin'ca n-am habar in glumele sarace Si nici sanse ca sa dau, cuiva poate, sa ma "toace" Asa ca mi-am luat postura, de un simplu betivan Si citesc si fac matreata , numa' de aproape un an...
Cand la glumele-mi mai rade, cate unul fandosit Si 'mi intoarce prost, cuvantul, cat.. nu cred c'ai prea citit, Ori cate o pipita blonda, si-mi arunc-o figurina Stand la panda de barbati, mai ceva ca o felina...
Intr-un timp mi-am luat curaj, am bagat mana in par Si declar tot cu mirare, c-am sa scriu un adevar, Era numa' bine afara, iar eo' imi faceam de cap Incercand sa ma implic, ca tot omul in .. discutie...
Vad vreo doi, se duelau, erau bine, sfertodocti Unde sa mai scrii ceva?! sa citesti ori sa 'noti, -Astazi nu este de mine, zic eo' palmes ragusit S'apoi nimeni n-o sa moara, daca'n viata n-a vorbit...
Dau sa schimb si sa-mi citesc, tot minciunile din ziare Sa vad cine s'a 'nsurat, cutarica... ori cutare, Cand, citesc un rand special, era altfel nuantat Ironie fina nene, nu gunoaie, ..plagiat...
Am ramas placut surprins, dup-o prima infatisare Pentru prima oara'n an, eram numa' o mirare, O duduie, sa traiasca, numa' buna de pacate C'un par splendid pe un ochi, si poze modificate...
Prima mea gandire larga, ma 'ndemna ca s-o "culeg" Am Iq-ul prea/marit, zic "-Imposibil ca sa pierd", Nu-s citit precum Zevaco, intr-o ironie clara Da'm vrajeala necesara , pentru orice domnisoara...
Scriu o replica ambigua, sigur cade, caci e "mita" Cand observ in stanga sus, dansa.. e casatorita, Am ramas cascat in ochi, si in cap destul de tare Mi-a sters tot ce mai aveam, ultim strop mic de mirare...
Am vazut ca mi-a raspuns, incercam sa o citesc Un gand imi batea in freza, trebe' sa o clevetesc Un ghertoi, prin alta fraza, vroia sa se puna in fata L-am lasat, dar cu regret, sa aibe..tot...pofta de viata...
Dansa l-a mustruluit, pe romana, urecheat C-a bagat o fata trista, si-a tacut.. tot impacat.., :) Acu, tot scria de eu, iara mie nu-mi placea Era prima data'n chat , cand vorbeam cu cineva....
Dupa replici tip diverse, unele far' de'nteles... Am parcat finut pe dreapta, gandurile sa le mai tes Insa ea bai frate, era toata numa spuma, Cum de am plecat asa? Si-am lasat-o pe la urma..
Intr-un timp vorbea cu mine, iara eu.. numai cu ea Nici pe "ciat" nu mai citeam, nu-mi trebuia altceva, Si uite asa sa cam tot fie..., vreo 3 saptamani si parca Am ajuns in lista ei, asta.. far' sa o cer eo' vro'data...
Zilele treceau frumos, discutam d'al de detoate Pana cand eu.. numaram, orele de noapte ...toate, Si imi scrie in continuare, fin'ca sunt un om .. ales Numa ca de data asta parca..., totu' are inteles....
Si acum ma mai acuza, pentru ca am renuntat Insa ea n-avea habar, ca tot .. era calculat, Zilele par tot mai scurte, intre tot ce mai vorbim Si 'n idei ne "ntepam", in cuvinte... ne simtim
Am tupeul sa exist, deci gandesc, imaginez Si'n dovleacul meu uscat, vise sa imi tot creez Cand la munca ziua-mi e,mult prea calda, lenevesc Trag un gand , pana la ea, oare..ce-i mai povestesc?!
C-apoi sa va zic cinstit, ca de cand ne-am cunoscut I-am tot povestit.. povesti, far' idei de imprumut, Iar ea dincolo de mine, sta zambind si ma citeste Cumintica toata foc, nu se 'ndura.. nu-mi vorbeste...
Acum stiu ca e plecata, in concediu, pe acasa Promitand c-o sa revina, ca o replica.. frumoasa, Iar de vine mai tarziu, depaseste vro opt zile Stiu, ca oriunde ar merge, gandu-i este .. tot la mine.
Stiu ca n-am mai scris de vreme,ins'acum am revenit La indemnul ei, d-a scrie.. tot ce o'dat...am gandit, Ma simt bine, iar in viata, am un timbru nou-nout Sarut mana, Doamna mea, copilasul tau blondut.
