Caini si cersetori

Eram aproape de capat de linie, era ultimul semafor de pe tot traseul asa ca ajunsesem in sfarsit la ultimul punct de asteptare. Priveam pe geam pasii semenilor mei, la plimbare,  ascultam claxoanele si urarile de sanatate pentru neamuri, in special pentru mame. Prin geamul prafuit al autobuzului nu se vedea mare lucru ci doar o imagine de ansamblu destul de gri. Verde, sunetul motorului imi indica plecarea autobuzului, ma ridic de pe scaun unde stateam intins ca la mine acasa, pentru ca eram si mai singurul calator iar asta cu bilet, pe cuvant, si ma indrept catre ultima usa scurtand cu 10 metri drumul spre casa, ma legan printre scaune si barele de sustinere, ma impiedic cu stangul in dreptul ca de obicei dintr-o frana a soferului dar ajung intreg la usile masinariei gigant. Bratele hidraulice imi deschid portile catre aerul cald si uscat din exterior. Erau in jur de 26-28 de grade undeva spre ora 16:00. Hop doi pasi pe scari, iar asta doar in fata, imi trag rucsacul pe un umar si ma aplec in dreptul unei borduri sa-mi asez sireturile care din neglijenta si nepasare nu le-am introdus in interiorul totosilor. De imediat cum am iesit m-a plesnit un aer uscat si putin cam urat mirositor, semn ca plaja-i plina de alge si scoici.. ca la noi acasa. Cu doua degete dibace imi indes bucatile de sfoara in interiorul snicårsilor, deloc repezit si mai deloc iritat de claxoanele masinilor de vor sa parcheze. Ma ridic c-o imagine pe chip destul de acra ca si cum tot ei sunt vinovati pentru esecul meu de funde si dau sa urc pe trotuar cand in fata unui magazin de ziare si tutun observ un cersetor... cu totul iesit din tiparele mainilor intinse si fetelor milogite de probleme si saracie. O fata rotunda acoperita de o barba de culoare aproape cenusie, destul de neingrijita , buzele carnoase si uscate din cauza aerului cald, un par carunt zbarlit in toate directiile c-o lungime de circa 8-10 centimetri, sprancenele stufoase de aceeasi culoare ca si barba acopereau o pereche de ochi albastri... albastru inchis. Era imposibil sa te priveasca si sa nu ramai miscat sau catusi de putin sa nu incerci sa-ti feresti privirea de a lui. Sclipirea ochilor dadeau semn de bunatate si de un suflet nemasurat. Privea in gol cu un zambet aproape pierdut de memorie iar din cand in cand ridurile ce ii arau fruntea il dadeau de gol ca se gandeste poate la o viata ce candva i-a fost implinita, la o ratiune decazuta sau poate il navaleau amintirile strazilor de mic copil.  Pieptul ii era acoperit de o camasa cu maneci lungi de culoare gri, in dungi subtiri, ce candva au vrut sa fie de un alb cast, manecile ii erau sufletecate pana spre cot, deschisa la cei 3 nasturi de la gat. O pereche de pantaloni crem si patati si prafuiti pe genuchi vorbeau de noptile petrecute pe la colturile de betoane. Era intins pe o ridicatura de asfalt , sprijinit cu spatele de ghereta ziarelor. Mana stanga era intinsa si se sprijinea de coloana unui canin de talie mare, de culoare rosu caramiziu. Statea intins langa stapanul cersetor, cu labele din fata apropiate, cu pieptul mandru evidentiat si cu botul in aer, privind maret peste sosea. Nu isi clintea capul, la niciun trecator, nu misca din coada, ci doar clipea lung la miscarile degetelor ce le simtea pe coloana. Peseme era mult mai impozant decat stapanul lui, parca la mila trecatorilor. Ma aflam la 3 metri de ei, stateam pe varfuri prijinit cu coatele pe genuchi si palmele impreunate, in pozitia  piticului. Trecatorii ce miscau stanga dreapta prin graba lor, imi ofereau cateva blit-uri de imagine iar in asa fel am reusit sa-i pozez pe cei doi camarazi de suferinta. O suferinta greu de descris si mult mai greu de trait.Mi-am varat mana in buzunar, am scos ceva bucati de polimer, iar in incercarea mea de a ma apropia de sarac am auzit un usor marait continuu si o privire fixa din partea animalului. Sa nu care cumva sa indraznesc sa-i fac rau, iar eu i-am inteles destul de bine mesajul. I le-am asezat in palma dreapta uitandu-ma in ochii lui ce si-au intors orizontul spre mine. Am simtit ca ma lovesc lacrimile pe drum spre casa. Parca i-as fi imprumutat din suferinta ajungand sa fiu mai trist decat el.  O imagine umilitoare pentru un suflet de om. Paseam mahnit spre casa, cu capul plecat.. si ma cutitau pasii celor ce vor sa fie oameni. Pasii celor ce au trecut indiferenti pe langa el, pasii ce nu au auzit strigatul lui de singuratate. Incepe sa devina tot mai vie amintirea  lui Paunescu. Niciodata sa nu uitam de cei mai tristi ca noi. Imi rascolesc adesea in trairile genului de mai sus si nu cred ca voi reusi sa inteleg, care-i caine ... si care-i cersetor.

Mozaic. (Propriul papusar)

Undeva spre mijloc de noapte m-am razgandit. Trebuie sa-mi fac tabietul. In fiecare seara fac aproape acelasi lucru, asa ca era obligatoriu sa onorez si aceasta noapte mergand la barul din colt de virtual. Un local unde-mi droghez materia in fiecare seara, sorbind replici tip diverse, de calitate sau mediocre.Cateodata unele-mi raman intiparite atat de bine, incat in momentul cand inchid ochii trebuie sa le despic, sa le caut folosinta, sa le caut un raspuns mai bun, sa le mutilez, sa le infrumusetez.Sunt prea rare replicile bune insa ele chiar exista.
Asa ca imi trag repejor ochelarii pe nas, fara ei mai nou ma simt ca un ciclop, ma imbrac elegant si iau drumul ce duce spre dughena de seara. Ea fiind singurul loc in care refugiez dupa ora douazeci si doua. Locul unde poti consuma timp, pierzandu-ti reputatia impreuna cu izmenele. Nu-i prea stralucit da-i indeajuns pentru a ma tine in viata. Inca doi pasi, un click si iata-ma in prag, ma gudur putin, ridic ochelarii pe nas, trag de cateva ori aer adanc in piept, ascult cateva note vocale de dupa prag.. si intru. Atmosfera difera in functie de seara iar asta e direct legata de numarul persoanelor care frecventeaza localul. Nu difera cu mult cu exceptia decibelilor in picaj, iar pe noaptea asta zgmotul este aproape infernal. Nici ca te mai poti intelege timpan in timpan, iar asta pe buna dreptate ca-i foarte aglomerat. Un mobilier destul de vechi imprejmuieste peretii, scaune cu spatarele scorojite de timp de omoplatii sustinuti, incat aproape cu greu mai descifrezi numele complet al fiecaruia.Un fum gros de pipa si trabuc se ridica de la mese iar vizibilitatea e atat de scazuta incat mai sa nu reusesti sa ochesti barul. In surdina se aude o romanta veche, ce da sa ridice temperatura incaperii cu ceva grade plus.Nimic nou pana acum.., acelasi tablou de fiecare noapte. Intr-un colt imediat pe stanga stau hlizite trei dame impreuna cu un sapcaliu. Oferindu-le de baut damele de toata frumusetea si-au oferit si dansele la randul lor timpul si zambetele, petrecute cu dragutul papitoi ce gesticuleaza des din membre.
Iar cum toata treaba merge din oferta in oferta nu se vede absolut nimic rau in ..cerere.Mai sus de ei cu vreo doua mese doi juveti alaturi de doua dame clasa prima-ntâi, discuta printre gesturi fine pe 
chip si in degete. Micile lor miscari dau de inteles ca cererea ramane aceeasi doar ca intra in peisaj o alta abordare.Dupa primii cinci pasi ma opresc privire-n privire cu un amic, parca vesnic lovit de aburul de alcool.
De atata timp pierdut mi-am permis sa-mi trag de partea mea, una-doua bucati de oameni pentru o mai mare
animare. In seara asta nu doresc sa vorbesc asa ca nu-l invit la masa mea ci doar ii multumesc pentru invitatie la sezatoarea lui cu o simpla strangere de mana si un zambet sincer.Statea la masa cu 5 gaste, numai bune de jumulit.. iar dupa expresiile fetelor se observa destul de clar ca sunt oparite.. din diferite motive.Sunt grozav de tacut si daca m-ati întreba de ce, n-as putea sa va raspund. Ajuns in final in micul meu colt mai intunecat de unde-mi execut cu indemanare privirile critice si gandurile simple-compuse, imi arunc paltonul pe spatarul scaunului si comand.. in fiecare seara aceeasi bautura, 50 de zaraza. O fortez repede pe gatlej si ma ridic, apuc carpa dintr-o miscare iritata si pasesc grav spre iesire... In seara asta nu-i de mine... mult prea aglomerat iar aerul aproape irespirabil.. Sigur voi reveni...


Parte/a doua.
Intr-o seara oarecare ce incepe prin acelasi anturaj, in acelasi loc plin de fum(uri) si smiorcaieli false, sed cuminte sprijint d'un reazem, cu gandurile pe dreapta.
Incerc sa tintui barmanul de servici, in mana lui de-mi voi lasa gatul si ceva cuvinte.
Viermuiala ca de obicei,zgomot si alte festivitati.. Imi rotesc pachetul de tutun, tacticos cu miscari precise, clipind rar si incercand sa descifrez vreo idee buna din tot acest tarabit. O coarda vocala pe do major se face auzita cu o replica "-Sunteti toate.. niste vagaboande, femei de doi lei, va dansati si va lasati jucate de vorbe si atingeri printre coapse, femei de doi .. lei, nascute pentru cratita si copii cu aspiratii si vise de printese.Sunteti o adunatura e jucatoare ordinare". M-am oprit din tic-ul ce-mi exprima lipsa de rabdare si m-am intors cautandu-ma in buzunarul de la piept de o bricheta.. un alt foc.. L-am cercetat cu privirea... pe stimatul domn ce a reusit sa exprime o asemenea replica fata de semenele lui si de duduile ce se amuzau din belsug de expunerea acestei pareri. Dupa port si gesturile crude nu detinea prea multe cunostinte... iar singurele ce le stapanea le juca la ruleta .. ruseasca.O alta voce se aude din ceafa"- Buna seara, cu ce vapori de bautura va imbibati pe seara asta, ca de obicei..?" Pentru o secunda m-am gandit sa comand.. cu totul altceva, dar daca... voi plati pentru prostul... gust?! "-Da, dar sa fie dublu. Am nevoie de o cat mai mare incarcatura mentala". Deschid pachetul si extrag o tigare privindu-mi coniacul cum se toarna in pahar....cand pe partea stanga se aseaza o duduie, foc toata si machiata boboc. Acoperita c-o haina de blana.. imitatie de piele fina cu tente scumpe. Initial nepasator, gandeam in departari lipsite de precizie cautand raspunsuri.... cand nu am intrebari
" -Un foc, se poate?
- La ce anume, Domnisoara? intreb fara a-mi ridica privirea din pahar.
-Doresc o bricheta, iar Dumneavoastra o aveti la indemana.
-Focul il am Domnisoara, iar de bricheta... puteti a va servi si singura daca nu va cer prea mult.
-Veniti des prin acest local?
-De cate ori este nevoie.. de mine sa umplu spatiul si de ce nu ...?! sa mai golesc si ceva sticle vesnic pline.. ca si cum nu-mi fac datoria de bautor... pana la capat.
Pufaia masurata cu un subtil gest de emotie la inhalarea fumului, tremurandu-i degetele lunguiete si subtiri... c-o terminatie de unghie ingrijita si pictata in stil "french". Din doua fumuri rotea jarul in scrumiera si scutura fin cenusa. Fac semn catre barman.. sa se induplece si sa-si miste trupul vioi in pas alarmant catre mine.
-Domnisoara serveste ceva sau bem amandoi din acelasi pahar?
-Ce serviti?
- As dori o cafea scurta si o apa plata si sa nu fie rece apa, va rog.
-Chiar asa, de atatia oameni reci am putea servi si apa la temperatura gandului.
-Gandurile va sunt reci?
-Sa te includ in ele.. ori ba?
-Ai putea sa ma incluzi cat sa nu simt.
-Gresit Domnisoara, prin ochii ce oglindesc in creier...si-mi strabat suflarea te-ai putea trezi pe ne/simtite...
-Atunci poate imi faceti un favor?!
-As putea, dar asta ar insemna sa vindeti o picatura din libertatea ce-o aveti iar un angajament fata de mine nu-i tocmai unul.. pe masura. As putea sa va insel asteptarile
-Nu am asteptari prea multe si prea mari de la oameni, le pansez sufletele de cand ma stiu si uit mereu de al meu.
-As varsa o lacrima Domnisoara pentru a ta suferinta insa... nu-i tocmai locul potrivit.. si nici macar timpul.
-Spuneti-mi un timp potrivit sau cum il denumiti pentru a ne asculta reciproc.
-Acela mai putin profund.. si mai putin indiferent.
-Sunteti de o raceala exagerata si nu cred ca eu sunt motivul acesteia ori va displace compania mea.
-Nici cuvant, amabila domnita, nu porti tu vina ca-s risipitor de timp ori nu ma pot debarasa de cochilie.Apropo ca tot n-a ajuns subiectul, aveti o coafura .. deosebita, cozile impletite manual..apoi transformate in coc,.. absolut superb.
-Sunteti plin de complezenta iar dupa chip si privire va pot traduce usor ironic.
-[ Ma socotiti... fiind rece si m-acuzati de complezenta... cand sincerele-mi cuvinte capata coerenta]-.Vezi stimabila Domnita, ca in astfel de baruri de noapte nici cel mai mic graunte de suflet.. nu va incolti frumos, cand totul este lipsit de expresivitate, cand viata devine rutina iar pustiu-i tot mai mare....Va doresc o seara linistita.. si va las in compania dansului din bar pentru care sunteti un simplu antrenament de noapte. 
Ma ridic greoi de pe scaun, imping restul din pahar in stomac, platesc plictisit, arunc palaria pe ochi, c-o miscare de deget apuc paltonul de gaica si-l asez pe umarul drept, pasind greu spre iesire. Plecat-am singur.. ma intorc singur.. regula de baza... Luminile ce-mi dau culoare drumului par atat de palide si mi-e greu sa vad cararea cea dreapta... In drumul spre casa incep sa recit in gand c-un usor fluierat.. " In ciuda aparentelor, nu m-am simtit bine in pielea mea niciodata, si nu pentru c-am avut aripi ci pentru ca am avut unghii; si nu pentru ca n-am avut ochi de vultur ci .. pentru c-am purtat ochelari....in ciuda aparentelor n-am gandit [-niciodata-] asa cum.... aratam"


Ruptura de sceneta din .. lumi paralele.

Elegie de toamna

Altar de cuvinte ce are sa fie
Veriga eminenta, ideea cea vie
Nu dau de inteles, cum ca iubesc
Sunt bine, intreg, deci mai traiesc
O rima uscata pe portative
Intregeste minciuni, toate-s lucide
Lanturi ce sugruma, raza de soare
Intuneric si lumina, umbrele-s goale
O toamna devreme, increzatoare
Ce indeamna 'n culoare inspre uitare
Pasul timpului asterne cararea
Iar haina cea neagra, schimbandu-si culoarea
Izvorul ce-a curs, limpede si rece
Mai nou izvoraste, decat sa sece
In camara fiintei se intregeste
Un suflet ce parca, iar rugineste
In pumnul gandirii, incep sa-ti sterg urma
In casa amintirii se asterne bruma
Fapte si vorbe in suferinta dictate
Glasul durerii de.... singuratate

Suferinzi .... de obezitate

Un studiu citit cu retina 'n viteza
C-un titlu cat schioapa, imi indica
Ca lumea mananca si ca-i obeza
Si nici un kilogram nu e slabita

Acu' ca idee, si-i binevenita
Un studiu britanic, aia-s avuti
Indicand clar procentul si cat la suta
Sunt grasi frate toti, de foame sunt rupti

Am vrut sa trisez, sa exemplific
Sa sar peste randuri, moment oportun
Da' unde mi-e Doamne, gandu-mi mirific
Ma uit in oglinda, sunt carne de tun

Acum nu e faza, ca's rautacios
Pe 'åi mai destepti si elevati
Ci doar cercetatorul fu' invidios
Cand a rostit " - Traiti sa mancati"

La asemenea materie, nu-i indoiala
Cum c-a vorbit, clar fara rost
Dar poate ca dintr-o simpla fustrare
S-a observat fiind piele si os

Si poate ca dansul are dreptate
Din nastere sa fie cercetator
Cam cati dintre noi suferim, de obezitate
Timp are berechet, de privitor

Iar sa intareasca a lui cantare
Si sa ne scape si de omor
Apar si anunturi printre reclame
Grasimea ucide.... la televizor

Apai ca sa va zic, si asta vara
Pe la terasele de la Mamaia
Cand se deschidea vreo impinge tava
Tine-te bine, ca incepea bataia

Si pana-n final ce ne mai pasa
Iar la mancare cine ia urma?
De-i adevarat si lumea-e grasa
Tinem o cura  cu "shaurma".

Ma vei uita

       

Ma vei uita, chiar de nu sunt departe
Ma vei uita caci nu iti mai vorbesc
Si vei uita momente minunate
Si clipa cand ti-am spus ca "te iubesc"

Ma vei uita in timpul noptii absolute
Cand frunzele nu indraznesc sa vestejeasca
Ma vei uita, iar in momentele triste
O sa-ti aduci aminte de povestea noastra

Ma vei uita si cu pareri de rau
Ma vei uita de tot, si cu regrete
Te vei gandi, de n-o s-o faci mereu
De-ai fi putut sa schimbi, acele momente

Ma vei uita, e chestie fireasca
E scrisa chiar si-n legea omenirii
Nu e divina ci doar pamaneasca
De dorul tau... s-au scuturat si trandafirii

Ma vei uita caci niciun murmur de chitara
Nu acompaniaza o ultima balada
Ma vei uita ca p-un sfarsit de vara
Un ultim zambet trist din ochi, n-o sa ti-l sterga

Ma vei uita printe ideile nocturne
Ne vom uita, fiecare in drumul lui
Ma vei uita din suflet stergandu-ti urme
Si pana'n fond, nici nu vroiam.... statui.

Europa... venim prin subterane.

Si cam ce se vede la televizoarele .. din strainatate.

Heartless Romanians, give your kids a good damn home.

Fata nevazuta sau ignorata de dupa revolutie... Diferenta nu este prea mare nici in zilele in care traim. Oare cat ne costa indiferenta ?

        

Ultima fila. Pana la noi idei.

Sugrumand vesnic prostia

 In sfarsit  m-am si decis

Astazi, ultima ...lectura

Iar de maine, blog inchis.