Straini intre muritori

Un trup sfasiat, iar sange siroaie
In piept rani adanci, se taraste-n odaie
Un cap plecat, zgariat de pamant
O ploaie ce spala, pacatul cel sfant


Un fulger trident, arata a lumina
Nori imprastiati, haina divina
Un chip minunat, atat de cunoscut
Ce 'n alta viata l-a purtat, l-a avut


Condeiul ce scrie, rime inspumate
Lumina cea vaga, lumanari terminate
Refuzuri, regrete, toate la un loc
Sudori de pe frunte, in inima foc


Penita se 'ndoaie, sub presa suchie
Invalmaseala de rima, un strop nebunie
Scris in catastif, cerneala cu pacat
O ultima fila, un rand terminat


O privire senina, un par caruntit
Un gand omenesc, c-a fost iubit
Haina cea rupta, prafuita si umilitoare
Acopera aripi, ce nu pot sa zboare...

Furt de iluzii

Jurnal de bord ; Data.. necunoscuta cu toate ca in dreptul paginii imi indica ora si data eGzacta doojsase/zeroopt/doomiiunjpe', doojunu:cincizeci. De ceva zile citesc o arhiva dintr-o bucata de viata. O arhiva salvata pana la stergerea ei definitiva, deocamdata nepublicata. Nu tin minte numarul citirilor, in schimb ea exista, o arhiva salvata in prima instanta cu forta apoi cedand-o autorului de drept. Si normal, doar nu-mi apartinea, cum nici ideile, gandurile, nu mi-au apartinut. Ma intreb deseori de ce o pastrez. A fost un timp cand consideram ca doar oamenii prosti si necinstiti pastreaza gandurile altora, cuvintele altora, sentimentele altora.. mereu altora si nu proprii, iar toate acestea pentru a se delecta cu ele atunci cand nu mai au niciun drept, cand totul devine un furt ordinar, un jaf savarsit asupra unei fiinte lipsite de aparare, ori .. raman simple amintiri. Dar si acelea sunt rezultatul unor sentimente, al unor ganduri din clipa aceea, din acel moment, din starea aceea de spirit. Ma gandeam sa le sterg dar peseme ca nu-s pe atat de intelept si cinstit.. iar de altii ar fi, atunci ar sterge cuvintele mult prea devreme, chiar inainte de expedierea lor. Dupa trimiterea lor e destul de greu sa le mai "recuperezi", iar apoi cine stie..mereu se gasesc indiscreti care cu timpul le gasesc si le dau publicitatii.Acei circari de ocazie, ce profita de cele mai intime, mai sfinte taine ale omului.., precum niste caini care au dezgropat  scheletul unui mort... dar pana la o asemenea onoare este nevoie de o mica doza de viata. Iar pe de alta parte trebuie sa-ti dai sufletul cat traiesti, sa fii erou, ori mare poet sa-ti daruiesti sufletul, gandirea, sangele.. sa poti avea parte de o asemenea "re"cunoastere. Abia cand urmasii recunoscatori te vor slavi dandu-ti in vileag secretele, viata particulara, lucrurile sfinte poti ajunge celebru, iar de asta nu s-a intamplat in timpul vietii, atunci ar trebui sa se multumeasca cu mai putin.Ma gandeam la cartile citite.. si la cele  prafuite, cati au reusit sa ajunga celebri iar asta pe timpul vietii .. ori dupa trecerea lor in nefiinta. Personal n-am cunoscut niciunul, ci doar am incercat sa-i citesc din suflet. Din sufletul acesta de om baut.Chiar astazi am servit o portie zdravana de cartofi natur cu pomana porcului doar ca.. a fost in stare lichida peste cinci% alcool.. Desigur, ma limitez doar la cat imi revine mie, pe cap de locuitor, conform statisticii oficiale de consum al alcoolului. Daca de maine-i doza dubla.. va rog sa nu mi-o luati in nume de rau. Diferenta rezulta din faptul ca un cap ca al meu este de doua ori mai valoros in momantul cand e imbibat in elixirul intelepciuni. Iar in vremurile de astazi, cand mintea exista numai pentru a face rau, ce este prostia daca nu cel mai de pret bun? Si ce este binele daca nu intelepciune? Viata devine un paradox. Atunci, poate intelept e si faptul ca traiesc multi pentru a aduce fericire altora. Tu traiesti pentru altii, altii pentru ei insisi.., numai eu nu stiu pentru cine ori pentru ce traiesc. De ani de zile caut raspunsul, il caut pe fundul fiecarei sticle. Si nu-l gasesc.., cre'ca se vede ca nu nimeresc sticla potrivita. Da' mie unul nu mi-e teama.. vine si randul ei. Intr-un final am s-o gasesc si in ultima inghititura voi afla adevarul...... 

Acuzat de plagiat.. si mereu ca-s tot mai beat

Se intampla ocazional in viata.. sa renunti la unele persoane, unele spus prea mult, ci doar la o persoana. Un ea..un el, acea persoana care simteai ca te intregeste. Sub anumite etichete de gelozie, mandrie, orogliu.., asa ca sub mantia protectoare afisata pe fata, renunti si culmea, e atat de usor.. sa spui "Nu" incat in viitorul ce are sa vina ai sa reusesti sa simti adevarata lui replica si cat de mult at trebui sa lipseasca din acest repertoriu.....

axiome s'un paradox

"A iubi inseamna, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi." 

Iubirea este trista..., cand nu este in doi.

"A muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea."

Aseara m-am uitat pe cer, cea mai stralucitoare, sigur e a mea.

"Nu s-a zis ca adevarul unui om este ceea ce el ascunde?"

Adevaruri despre om, ele sunt mult prea multe

 "Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte... "

Corect, putina filosofie si tot mai putina minte... 

" Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista"

Ai fi surprins batrane, sa stii, cati au renuntat la ea

"mai multi experti si totusi mai multe probleme"

Cine sa le rezolve, cand ele sunt eterne?

cladiri mai mari, dar suflete mai mici"

Ai incercat vreodata, sa nu etichetezi, sa nu critici?

"mai multa medicina, dar mai putina sanatate"

In disperarea de-a trai, ti-e mai frica de moarte.

"avem mai multe functii, dar mai putina minte"

Cand votezi incapabilitatea sa te conduca, ia aminte.

"Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi"

Cand viata e in goana, noi o traim... grabiti.

"Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile."

Valorile in schimb,  n-o sa se reduca, ai renuntat la carti, cele ce te educa

"Avem case mai mari, dar familii mai mici"

Ingenucheat din pripa, inveti sa te ridici

" Case mai frumoase, dar camine destramate. "

Ghidati de ideile altora, sperantele's .. desarte


" Facere de bine........ apropo de mama "
Bine faci, bine gasesti.

Paradox :


Femei ce pleaca inafara
Destepte si cu facultate
Ajung pe meleaguri straine
Dame si ... prostituate?


Aruncam in strada oameni
Cu minti sclipitoare
Avem vederea oarba ?
Ne cersesc de mancare


Vedem zilnic si prin ziare
Presedinti, promit doar pace
Dand navala peste oameni
Viata, cin' le da dreptu' s-o 'ncalce?


Insetati si infometati
Inhamam boii la dric
Si mereu ingenuchiati
Servim paine si cu circ


Ne dorim in schimb
Dreptate, si-o gasim
In tribunale, prin procese
Ce ne lasa, cu sufletele goale.

Sa-mi spuneti, de va rog...

Cumparam din carti, ce sunt vandute in ziare
Si ne ascundem des in diferitele tipare
Mereu condusi de cei ce seamana prostia
Sa-mi spuneti de va rog, va amintiti de Romania?


Ne cultivam in tabloide si presaram doar ura
Punem lacate pe scoli, spitale, case de cultura
Cand strainii vin si ne cumpara mandria
Sa-mi spuneti de va rog, va amintiti de Romania?


Aplaudam la scena mereu mizeriile valori
Si ne vaitam in palme, chiar de n'avem orori
Mancam doar din somaj nicicand blanzad trufia
Sa-mi spuneti de va rog, va amintiti de Romania?


De-ai stii cat esti de plans, mortule Ceausescu
Cand cei de azi nu dau o fila pe tine, Eminescu
Infecta si ordinara ne jucam comedia
Sa-mi spuneti de va rog, va amintiti de Romania?


Intindem des un deget si judecam pacatul
Cand noi, la randul nostru.. mai pacatosi ca altul
Ingropam valori, sustinem magaria
Sa-mi spuneti de va rog, va mintiti de Romania?


Plecam din tara noastra, ne renegam trecutul
Uitand de Decebal, Traian... istoria, avutul
In scolile ramase predam doar  golania
Sa-mi spuneti de va rog, va amintiti de Romania?


Ne aflam in topuri si doar cele mizere
Ne iubim doar pleava, ganduri efemere
Cersim mandrii, consolidand doar fantezia
Sa-mi spuneti de va rog, va amintiti de Romania?



Ne ironizam unul pe altul, mai rau, ne injosim
Asta-i modu'n care, ne-am si ne scolim?
De scutec invatati, sa infrangem saracia
Sa-mi spuneti, de va rog, va amintiti de Romania?

Ne afundam in leacuri, bautura e divina
Pan' ce scapam pe noi stropii de urina
De la Stefan incoace, asta-i vitejia
Sa-mi spuneti, de va rog, va amintiti de Romania?


Ii licitam pe Iorga, Brancusi, tot, spre vanzare
Ma intreb ingandurat, oare nu va doare?!
Din scoli analfabeti, imbratisam "camataria"
Sunt sigur ca gresesc..., nu asta-i Romania.

Noapte fara stele

Si soarele parca nu mai incalzeste
Odata ce au fost doar ganduri
Simtiri, la randul lor si freamat
Ramase goale, printre simple randuri


Ma simt cazut, un inger fost-am, parca
Ce n-a tihnit si a pacatuit
Ce nici finalul nu l-a inteles
Ori nici motivul, pentru care-a fost iubit.... 


Si parca's tot mai agramat pe zi ce trece
Aista pacurar, nu-i prea scolit
Dar fara a ta privire minunata
Parc-as ajunge... tot mai prapadit


N-a fost sa inteleg motivul
Prostiei mele, infantile
Si nici reactia din urma
Cea fara tine, de atatea zile.... 


Nici vantul cald de primavara
Nu il mai simt deloc, pe pielea mea
Cand mangaierea intraoculara
Si noaptea cea mai rece-mi incalzea


Imi caut rima si cuvinte bune
Inspiratie in povesti ce-au dus
Frumoase parca, dar totusi inutile...
Iubita mea, spre al tau apus


Si parc-as vrea sa spun mai multe
Scriindu-ti totusi, de povara grea
Ins-am revenit la .. spume
Peseme, pan' la fund,... in cinstea ta.