Interesanta gandirea unora

Stand in exteriorul unei relatii poti observa cel mai bine problemele ei. Problemele ce o acapareaza, incercarile la care este pusa, lipsa de comunicare, incompatibilitatea de idei si una din cea mai importanta ..lipsa afectiunii si a activitatii sexuale. Toate adunate d'o masura, duc in mare parte spre finalul inceputului frumos. Inceputul acela de fluturasi in burta pe care cu totii l-am trait candva, acela cand ne facem vise impreuna si stateam cu noptile si discutam, incercam sa ne descoperim unul pe altul. Cand zilele treceau fara numar, iar noptile erau nedeajuns de lungi pentru a face dragoste. Momentele cand ne intimidam cand ofeream o floare sau un cadou, oricat de putin ar fi costat , insemna mai mult decat toti banii din lume.Clipele cand ne plimbam de mana prin parcuri, pe plaja, pe malul lacului si ne intrebam despre copilarie. Ne povesteam cele mai frumoase momente dar si cele mai triste... caci intr-o buna masura de timp ele ne unesc fara sa realizam.Clipele cand ne uitam unul la altul si deja ne dadeam seama ca suntem pereche pentru eternitate, chiar daca pentru majoritatea eternitatea tinea 3/4 luni, cand stiam deja ce gandeste fiecare si doar cu un simplu gest de ridicat din spranceana ar fi rasarit soarele, iar pamantul ar mai fi facut inc-o miscare de rotatie..doar ca ne iubeam. Iar asta insemna tot, nici de mancare nu aveam nevoie, nici de apa.. caci ne sorbeam unul altuia picaturile de transpiratie de pe corp.Diminetile cand ne trezeam in miros de cafea si micul dejun, caci... iubirea era mare.Dar cu timpul uite ca toate astea se duc... si apare monotonia,obisnuinta, dezinteresul, rutina..,mai apar si probleme..( erau si inainte, dar neluate in considerare .. pareau minore) e si normal ca ele sa fie de vina si nu noi.. caci noi stateam frumos in bancuta noastra si ne iubeam si iacata scorpiile cum si-au facut ciub in patul nostru si in viata.Incepem sa luam lucrurile ca atare, sa ne obisnuim cu situatia.. iar daca partenerul de viata nu ne mai face pe plac atunci este nasol, caci ....trebuie sa ni se faca.. asa am fost obisnuiti.Usor usor, incepem sa vegetam in casa... asta-i rutina.. , evitam locurile aglomerate sau intalnire cu altcineva iar asta-i dezintereul.Problemele sunt multe deci nu le mai discuta nimeni, iar daca se ajunge la subiectul asta, atunci incepe sa fie tratat cu o nonsalanta plictisitoare.Ah.. da plicitiseala.. , ajunsi la regretabilul nivel unde am cunoscut partenerul complet, observam ca nu mai e nimic fantastic de a descoperi ceva nou la el.. caci ii cunoastem si striatiile din palme.Si iacata-ne ajunsi in pragul de 7 ani de zile.. feriti de adevaratele greutati... de toate incercarile vietii.. si incepem sa ne lovim cu capul de prag. Uitam de iubire si de tot ce ne-a inconjurat ne criticam... ne certam..ne ignoram.. un inceput de dizolvare a celor mai frumosi ani din viata noastra... poate.