Noapte fara stele

Si soarele parca nu mai incalzeste
Odata ce au fost doar ganduri
Simtiri, la randul lor si freamat
Ramase goale, printre simple randuri


Ma simt cazut, un inger fost-am, parca
Ce n-a tihnit si a pacatuit
Ce nici finalul nu l-a inteles
Ori nici motivul, pentru care-a fost iubit.... 


Si parca's tot mai agramat pe zi ce trece
Aista pacurar, nu-i prea scolit
Dar fara a ta privire minunata
Parc-as ajunge... tot mai prapadit


N-a fost sa inteleg motivul
Prostiei mele, infantile
Si nici reactia din urma
Cea fara tine, de atatea zile.... 


Nici vantul cald de primavara
Nu il mai simt deloc, pe pielea mea
Cand mangaierea intraoculara
Si noaptea cea mai rece-mi incalzea


Imi caut rima si cuvinte bune
Inspiratie in povesti ce-au dus
Frumoase parca, dar totusi inutile...
Iubita mea, spre al tau apus


Si parc-as vrea sa spun mai multe
Scriindu-ti totusi, de povara grea
Ins-am revenit la .. spume
Peseme, pan' la fund,... in cinstea ta.