Sunt un gunoier...de diverse trairi.

Din capitolul "Gandesc, deci am probleme" am revenit in floare cu un nou text demn de transpus intr-un foarte frumos monolog. Intr-o dimineata cand nici nu se luminase de ziua, plecam intr-o viteza demna de cartea recordurilor spre munca. De obicei nu ma deranjeaza nimeni in tot drumul meu de trotuar pe alocuri cu ceva cavitati, asa ca-mi mai pun in ordine ideile pana ajung la autobuz. Mai rar se gaseste cate o pisica de culoare neagra, sa-mi taie calea.. da' asta nu ma da trei pasi in spate si nici doi pe loc, doar ca in acea dimineata gandind la cele nesfarsite si viata ce o duc precum un cal de cursa, cateva zgomote metalice ma fac sa tresar din obisnuita stare de amorteala. La cativa metri cativa gunoieri trageau in stil Hei-rup(ian) cateva tomberoane bune la numar, iar toate pline ochi. Nu cred ca intereseaza pe multe persoane unde se duc cele de care nu mai avem nevoie ci le aruncam pur si simplu asteptandu-i pe cei platiti sa ne ridice... mizeriile. Ca o sclipire parca m-am trezit dintr-un vis..si cred c-a fost o mica .. revelatie?!:) Asa ca in locul hartiilor.. am asezonat un  grup de amintiri.. presarand si ceva sentimente drept la locul indicat de scumpele si putinele imagini incastrate in creierul uman. Au urmat la randul lor si ideile bune si proaste, gandurile sufletesti.. cele ce inca se gasesc in adevaratele cratere ale trairilor spirituale, aruncand in ghena o buna bucata din viata mea, uite asa pur si simplu, intr-un fragment si cativa pasi. Printre atatea netrebuite cate arunc in fiecare zi, ceva timp am si uitat de gestul meu necugetat de a-mi arunca la gunoi..ce as avea cel mai de pret, asa ca intr-o zi oarecare am plecat la cumparaturi chiar aproape de locul cu pricina.. avem parte de o foarte mare alimentara.. numita si mini-market. E locul de unde-mi aprovizionez frigiderul si fructierele doar ca in acea zi burnita si avand parte de o asa vreme m-am adapostit destul de repede printe rafturile pline cu de toate. Alimente felurite, bauturi diverse... doar ca pe o tejghea langa cele promotionale mi-am regasit amintirile.. iar in spatele sticlelor de coniac vechi mi-am regasit bucata de suflet. Am ramas impietrit pret de cateva secunde, caci erau expuse la vanzare si totusi.. la un pret atat de mic?Citesc pe etichete Made in Hong Kong, faimoasa  China. Erau cele cand tranzitam lumea iar granitele nu erau o piedica pentru mine si nici drumurile interminabile, ce amintiri... ce lux... Iar bucata de suflet cand am dat s-o asez in cos am simtit-o destul de rece, aproape c-a fost tinuta mult timp la frigider si depozitata constant la temperatura joasa, mult prea joasa pentru a intra in putrefactie ori pentru a se trezi. Le-am varat pe toate sub maieu, apoi am dus repejor cosul la casa si am iesit neintrebat din alimentara.Am alergat intr-un suflet( sau ma rog ce mai ramasese) spre casa, am urcat scarile intr-o rasuflare nebuneasca iar in casa le-am desfacut usor..sa nu care cumva sa crap vreo bucatica din tot avutul meu si le-am pus la locul lor de unde au fost aruncate. Le-am simtit straine o perioada.. buna, ca si cum nu mi-ar fi apartinut, nu isi gaseau caldura de care aveau nevoie pentru a se reintregi. Ca si cum ai retopi o bucata de plumb rupta in bucati ce a fost vreme indelungata o baterie ce alimenta viata si ai incerca sa o readuci in forma, culoarea si calitatea .. de dinainte, clar nu se vor regasi toate calitatile.. ca odiniora, ea pierzandu-si foarte mult.. din carbon, particulele ce tin materia..ca un tot.Acum stiu sigur c-am gresit aruncand la gunoi chestii si chestii..Dar cele mai importante fiind trairile, experienta, starile de trecere si momentele de autopornire.  Nu le voi mai lasa pe mana nimanui si chiar nu stiu ce necalificat intitulat om le-ar fi gestionat si prelucrat. Asa ca m-am invatat minte.. nu voi mai arunca nimic din tot ce-mi apartine, mai ales sentimente... fara ele ma simt pustiit, fara pic de culoare, un simplu decor. Le voi strange amalgam, le voi lasa prada timpului, si chiar de le va eroda.. fara mila, atunci... le voi recicla.