Consum... universal. (Sisteme de consum)

Ieri am citit cate putin despre "fostul" sistem comunist si folosesc ghilimelele nu ca pe o ca o portita de scapare ci pentru ca el inca se mai practica la nivel mental, doar ca-i palmat. Nu incerc sa indic o noua teorie in psihologie, nu am toate abilitatile necesare si nici macar cunostintele. Am observat de multa vreme ca exista persoane ce-l deplang pe cel detronat in 1989. " Ca era mai bine pe timpul lui".
Si incerc sa gasesc motivele pentru care Era.. si nu mai este, ori A fost.. si nu prea bine. M-am oprit la capitolul forta de munca. Sistemul fiind facut de asa natura incat individul nu producea pentru individ, ci pentru intregul sistem, pentru tara, pentru dorintele si ideile conducatorului. Individul era fortat de imprejurari( cu bataia) sa-si mentina locul de munca. Sentimentul de frica plutea pretutindenti pana-n granita. Asa ca dintre Era si nu mai este, am mai observat ca tot pe acel timp s-a pus pret pe distrugerea superioritatii. Nu existau cei superiori de natura mentala, materiala, doar doua clase. Exista conducatorul cu acolitii dansului, plus organele care erau indreptatite prin a face lege. Ceilalti erau strict clasa muncitoare. Tot prin exterminarea acestui sentiment, lumea se adresa cu "tovarase" respectiv "tovarasa", egalizand altfel relatiile barbat femeie. Prin acest termen se impunea respect si aducea egalitatea intre toti indivizii. In acelasi timp si prin acelasi sistem s-a distrus.. ce era mai de pret in cadrul unei familii si nu dreptul de mama, s-a distrus.. naturaletea, finetea, senzualitatea unei femei. Implicand-o direct in productie ( prin scoli de ucenicie si profesionale) si avand ca titlu femeia-lacatus, femeia-strungar, femeia-sudor. Tot pe acel timp s-a produs schimbarea de a transforma oamenii intr-un musuroi de termite prin ample procedee de dezvoltare fortata. Blocurile... si vecinii... superiori si inferiori (ca etaj). Ma repet... sistemul era de asa natura incat individul producea pentru sistem. Deci .. Era si nu mai este/ramane o poveste. In schimb nu asa imi este ideea. De cand cu toata caderea sistemului s-a produs o ruptura intre clase, intre oameni si a aparut individul de consum. Cel ce-i consuma pe ceilalti, fara grade de superioritate si fara functie. Oameni ce consuma alti oameni. In marea centralizare asupra dezvoltarii au aparut cartiere noi, blocuri tot mai inalte, s-a simtit ( si inca se simte) nevoia de dezvoltare din toate punctele, dar la nivel mondial ramane dezvoltarea urbana. Desfintarea judetelor mici si includerea lor intr-unul singur. Consumarea micilor sate si transformarea lor in viitoarele orase gigant.Precum pestele cel mare il inghite p'al mic. Orasul.. un gigant flamand de pamant si oameni. Toti cei care se muta sau se lasa inghiti de aceasta dezvoltare devin niste aserviti sistemului. Acest sistem care produce tot pentru el, dar intr-o foarte mica masura, avand defecte majore se lasa usi descuiate si celor ce-si doresc sa completeze la dezvoltare. Suntem dependenti de oameni, ii dorim in jurul nostru, fie ca fac parte dintr-un sistem sau nu, la randul lor se folosesc.. de alti oameni. Indivizi ce inghit alti oameni... Orasele ce se dezvolta si inghit alte orase... Toata aceasta dorinta de dezvoltare va duce la crearea unor noi sisteme de consum, mult mai perfecte, dar care se vor hrani prin consum uman. In tot acest sistem ma intreb de unde toata rezerva de hrana energetica si care-i rolul ei in fond. Ma intreb de toata aceasta dezvoltare gigant a lumii e tocmai potrivita..... si cui. Nu-i gasesc o alta definitie dezvoltarii globale decat... ca-i o rapida si puternica ploaie de vara... ce da rod spicului de grau, dar prin valtoarea ei inghitind.... miliarde de insecte.