Din nestiinta....., monolog.

6 dimineata. Suna alarma, semn ca-i timpul cand trebuie sa-mi misc carcasa din pat, sa mai raman 5 minute pe marginea lui, o ultima rasuflare a somnului in care m-am cufundat o noaptea intreaga... timp de 5 ore.De ceva timp noptile imi par tot mai scurte, iar asta pentru ca si sunt.. si nu din punct de vedere caldendaristic.. mi-e tot una, ci .. din "vina" unui suflet de femeie.. atat de minunat.Imi tin capul in palme, sprijinit d'un papitoi care-mi zambeste mereu ... in fiecare dimineata..Parca citesc pe figura lui " Ce-mi place cand trebuie sa te duci la lucru, si ajungi seara tarziu acasa, sleit de tot ce inseamna putere si chef de viata, parca, in ritmul asta iti meriti banii".C'un prim gest imi sfortez o ridicare din mormantul de noapte, primul pas.. apoi inca unul... un altul.Ajung la baie printre pasii mici si loviturile de lambriu, imposibil parca, sa-mi regasesc echilibrul..., privesc in oglinda..Vad un chip imbatranit, cu ceva riduri ici-colo, cu o piele neingrijita si ceva barba.. "Sa curga apa," Urmeaza spalatul pe fata, pe dinti, pe cap ... poate in felul acesta mi se vor mai deschide supapele ce au sa-mi puna in functiune la nivel maxim, toate esentele de care am nevoie pentru lucru. Un gand cald imi tulbura gandurile putine. E un gand frumos, ce ma face sa uit de mahmureala somnului.., cel care imi reda energia de care am atata nevoie, si sa-mi revin instant, precum o face nesu'. E o Ea.., atat de frumoasa, un chip atat de superb, un par lung brunet .... :) ochii mari si atat de expresivi,o voce ce te adoarme de drag, o minunatie de femeie.. dar ea nu stie asta, iar cateodata crede ca vorbele-mi sunt doar apa de ploaie.Imi am si eu doza de vina ...nu i-am explicat ca ele contin cel mai bun ingrasamant uman.. increderea si o particica de suflet..Plec spre munca, iar drumul este destul de lung, aproximativ o ora.., am ceva timp sa-mi insir gandurile de c-o noapte in urma, la ce am discutat.... poate am sarit vreo fraza, iar de am facut-o sa mi-o aduc aminte, s-o gandesc, s-o transez, sa-i citesc substratul.Cateodata ma simt inutil..., cu toate ca-mi doresc sa fiu langa ea, nu pot, iar gandul asta devine precum rasnita de cafea. Nu am mereu norocul de a termina lucrul la timpuri fixe.., asa ca orele se mai lungesc cateodata. Ajuns tarziu acasa, mi-am propus sa fac un dus, absolut necesar dupa o zi intreaga de mizerie, inclusiv cea umana.., imi apind repede laptop-ul sperand sa dau de ea. Era mult prea tarziu... se pusese in pat, mult prea tarziu... si totusi devreme..:). 6 dimineata, suna alarma semn ca-i timpul unei noi runde de tehnica si calcul. Sprijinit de acelasi papitoi, imi tin capul in palme.., ajuns la baie un gand cald imi tulbura ziua.. , un gand atat de frumos... , sper sa o pot prinde diseara, de nu definitiv...macar cat sa-mi vorbeasca, mi-e atat de dor de ea...