Inca o zi

Sunt in timpul orelor de 'relaxare' si daca tot nu fac nimic util, mi-am zic ca asta e momentul in care sa scriu. N-am idee care este rolul acestui moment de amorteala atata timp cat toata ziua n-am facut niciun efort.

Doua trei ture de piscina, un drum de  numai cativa metri parcurs anevoios pana la sezlong, cateva zezi de minute de rotisare, apoi din nou piscina. 

Dar cand sa obosesti? Cand ridici cescuta de cafea? Cand arunci cu toata forta  mingea de volei ?(haotic, pentru ca directia mea este practic inexistenta) Cand parcurgi 30-40 de metri in piscina? (norocul meu ca-i apa sarata, altfel nu m-as desprinde nici 10m) Cand faci scufundari infoluntare? (de cele mai multe ori provocate de efectele rasului ce duce la deconcentrare si mai apoi la pierderea echilibrului in apa). 

Desi nu le gasesc utilitatea, respect orele acestea de odihna alaturi de prietenii mei. De noii mei prieteni, mai exact. N-am apucat inca sa povestesc, dar mi-am facut deja prieteni aici. Sunt toti alesi, niste minuni vesele si galagioase. 

Cel mai tanar nu cred sa fi implinit inca un an. Nu stiu daca este fetita sau baietel. Are parul carliontat si lung, paseste doar sustinut de un adult dar cu pasi sprinteni, insa cum este prea micut si nu vorbeste, mi-e imposibil sa-i aflu secretele. Ieri a venit si m-a curtat. Mi-a dat ocol pana l-am observat, m-am ridicat sa-i pot oferi atentia mea, a inceput sa-mi zambeasca, iar apoi statea nemiscat si ma privea.Am depasit momentul ajutati de adultul ce-l insotea, roman si el: 'tati, indrazneste, spune-i domnisoarei ce ai de spus sau mergem mai departe'. A inceput sa chicoteasca micutul, a sarit de pe un picior pe altul, mi-a mai zambit de cateva ori, dupa care si-a vazut de drum. M-a mai vizitat de cateva ori, doar cat sa-mi faca pe ascuns cu ochiul.

Cel mai simpatic nou prieten este insa un polonez. O oita de baietel de vreo trei anisori, cu o strungareata golaneasca si un zambet irezistibil. S-a intamplat sa fim vecini de baldachin, deci am avut destul timp sa ne cunoastem si sa ne vorbim prin semne. Pe seara am fost surprinsa sa constat ca suntem si vecini de camera, insa bucuria vecinatatii noastre n-a tinut mult. Dimineata, in jurul orei 7, oftam de mama focului...prietenul meu este un galagios matinal, un prichindel cu ras rasunator si chef de joaca la orele la care somnul meu e cel mai dulce. M-am trezit usor morocanoasa, am mai incercat in doua reprize sa adorm, insa fara rezultat, pentru ca  prietenul meu s-a incapatanat sa-mi demonstreze ca este un drac'sor de copil.
S-a facut ora micului dejun. La usa m-a intampinat micutul meu vecin, care cum m-a vazut, mi-a  si zambit strengareste. M-am pierdut toata si i-am iertat anticipat toate diminetile in care ma va trezi inainte de vreme.

In general imi petrec vremea mai mult in piscina decat pe margine,  insa astazi am fost o alintata si am zacut toata dimineata intinsa la soare. Eu, cu gandurile mele si razele soarelui. Am deschis si-am inchis bratele de cateva ori, dar tot mi-a lipsit acel...ceva.

Miss you like crazy...