Dulce copilarie

Incepusera sa apara primele raze de soare deasupra satului. Incet dar sigur ,  lumea revenea la viata, dupa o noapte scurta si linistita unde doar greierii au fost paznicii neintrerupti.In departare se auzeau zgomote fortate ale carutelor.Erau printre primii tarani ce isi duceau averea la morar.Noptile erau scurte, fiindca in curte era mult de lucru, iar la amiaza soarele era mult prea arzator sa te poti ocupa de toata tarina.Asa ca munca la tara incepea inainte sa-si arate soarele culoarea.Curtea era mare, insuma 4000 de mp, iar pentru doi oameni insemna munca neincetat.Greierii mai zvacneau in  serenadele lor atat de linistitoare pentru ultima oara, caci tot recitalul lor era acoperit complet de hurducatul rotilor ce se apropiau de moara.Prin dreapta gardului, treceau cirezile cu bovine, atat de multe si atat de grase incat mai ca le confundai cu niste elefanti de pasune.Norul de praf se asternea repede in urma lor,iar cainii incepeau iute sa latre dusmanul de moarte al gardurilor construite din pietre de rau ori pamant galben. O constructie maiestoasa, cu 5 camere si doua bucatarii se afla in mijlocul curtii, una care nu avea cum sa-ti scape neobservata nici la intrarea in sat, iar aceea era la 6 kilometri de conac. Curtea ce imprejmuia locasul avea o   livada,ardei,rosii,castraveti,ciusca,vita de vie,pepeni,coacaze...iar cele din urma bobite le gaseai in jurul sistemului de irigatie al curtii, era un loc neatins de vreo alta mana de copil, caci doar noi mai tulburam linistea gazelor ce se hraneau cu aceste fructe delicioase.Din grajdurile de langa casa nechezau armasarii, era momentul sa fie scosi din poiata si sa fie lasati sa zburde liberi pe camp. Erau doi.. , mari si grasi ca si cum toata capita de fan/paie si lucerna nu ar fi fost pentru ei ..Scuturau nerbdatori din cap iar coama lor se aseza cand pe o parte cand pe cealalta.Soarele dadea de stire ca e ora sapte iar bunicii mei lucrau de zor in gradina. Era tot ce aveau si ce le ramasesera dupa 10 ani de puscarie ai bunicului meu pentru neplata bir-ului lunar pe pamantul detinut. Asta si alte 40 de hectare , unde se cultivau granele pentru animale doar ca acolo este cu totul alta poveste.Hidroforul ne anunta ca este deja tarziu si ca iar am dormit prea mult.. dar ce ne pasa noua? Eram copii...cei mai norocosi copii din tot satul.Saream in picioare repede, ne aruncam pe corp ceva straie, papucii nu ii mai luam in picioare, si alergam zambitori in gradina. Mirosul de pamant negru si umed ne inunda sufletul, apa ajunsese la randul de ardei grasi ce incovoiau tulpinile. Vadurile aveau legatura, asa ca era deajuns sa lasi furtunele sa curga neintrebate, caci apa isi avea propriul drum pana la tulpina si a cele mai neinvitate buruieni ce-si scotea samanta timida printre pepenii verzi si vargati ce aproape pocneau de copti.Piciorusele noastre mici se adanceau pana la genuchi in namolul din curte, caci noua ne revenea "oferta" de nerefuzat sa udam via si sa-i gustam roadele.Toate soiurile de struguri le gaseam pe vita ce se intindea din butuc pe pamantul supraincarcat cu apa.Din cand in cand deasupra lui se mai strangea cate un musuroi, fapt ce ne indica c-a intrat apa in tunelurile cartitei, iar atunci ... furtunul nu mai iriga curtea ci o cautau sa o inece. Soarele inceta sa mai fie atat de arzator dupa ora patru, iar atunci era momentul cand trebuiau adusi armasarii acasa de pe campul unde si-au facut de copita o zi intreaga, netulburati. Lucerna ii astepta in cel mai frumos grajd ce avea sa fie singurul lor camin pe viata. Seara se apropia iar momentul cand trebuia sa ne lepadam de praf-ul si mocirla din gradina ce ne crapa pielea copilareasca era oportun...Masa era plina cu d'ale gurii ,ciorba de zarzavat , salata de rosii cu branza, desertul ce insemna unt cu gem si suc de soc rece,toate pregatite de mainile bunicii mele.Soarele ara aproape de atipit, cand un ultim zgomot de cirezi intoarse de la pasunat mai amuteau cainii pentru ultima oara.Era si al nostru unul din cei mai zgomotosi, iar asta era  singura lui modalitate prin care isi dovedea devotamentul fata de stapani.Praful se asterne inapoi pe ulita urmand sa fie iar ridicat, maine, .. in zorii zilei cand viata va incepe c'un nou program neincetat de munca in gradina.Atat de frumoasa, atat de bogata si frumos mirositoare, raiul tuturor gazelor si animalelor ce-si mai astamparau foametea cu zarzavaturile grase.Intuneric..iar concertul instrumental al paznicilor de noapte a inceput.. Noapte buna.