Altar de cuvinte ce are sa fie
Veriga eminenta, ideea cea vie
Nu dau de inteles, cum ca iubesc
Sunt bine, intreg, deci mai traiesc
O rima uscata pe portative
Intregeste minciuni, toate-s lucide
Lanturi ce sugruma, raza de soare
Intuneric si lumina, umbrele-s goale
O toamna devreme, increzatoare
Ce indeamna 'n culoare inspre uitare
Pasul timpului asterne cararea
Iar haina cea neagra, schimbandu-si culoarea
Izvorul ce-a curs, limpede si rece
Mai nou izvoraste, decat sa sece
In camara fiintei se intregeste
Un suflet ce parca, iar rugineste
In pumnul gandirii, incep sa-ti sterg urma
In casa amintirii se asterne bruma
Fapte si vorbe in suferinta dictate
Glasul durerii de.... singuratate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu